Cuget neînțelept
Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de țarină.
Un sătean necredincios își bătea boii și zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
- „De ce te osândești la pedeapsa veșnică?”
Omul necredincios îi răspunse:
- „Eu nu pot crede, părinte, în acestea ... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, orice aș face rău, voi fi mântuit. Și, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, orice aș face bun, degeaba este ... ”
Atunci preotul îi zise:
- „Dacă este așa cum zici, atunci de ce te mai duci la câmp să ari și să semeni?”
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
- „Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara și ai seamănă, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, și dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari și să semeni”.
Omul rămase iar fără răspuns, și părintele grăi:
- „Nu, prietene ... Dumnezeu îți dă roadă numai dacă tu vei munci pământul. Tot așa, El nu-ți va da mântuirea decât dacă îi ții în seamă poruncile și nu duci o viață ticăloasă ...”
De atunci, omul acela s-a înțelepțit.