Biserica te purifică
Un călugăr tânăr, care-și petrecea viața mai mult în rugăciune și în meditație, s-a plâns într-o zi starețului:
- Părinte stareț, iertați-mă, dar mie nu-mi rămâne nimic în cap din slujbele ce se țin la Biserică. De aceea v-aș cere să fiu scutit de aceste slujbe.
Starețul a socotit că cererea lui e o călcare de rânduială, și i-a dat un canon.
- Să iei, Prea Cuvioșia Ta, unul dintre aceste două coșuri de nuiele, să cari trei zile cu ele apă de la izvor și să umpli un butoi care este în spatele mănăstirii. Sper că Dumnezeu te va lumina și, la sfârșitul celor trei zile, vei înțelege că slujbele de la biserică sunt totuși foarte folositoare.
Erau alături două coșuri, amândouă pline de noroi, se cărase cu ele bălegar. Și-apoi cum să cari apă cu un coș de nuiele? Dar ascultarea era ascultare.
Călugărul se mâhni puțin în sufletul său, dar își făcu ascultător semnul Sfintei Cruci și porni la treabă. Trei zile cără apă făcând drumul de la izvor până la butoi, dar degeaba. Când ajungea la butoi, coșul era gol. Și astfel nu a pus nici o picătură de apă în butoi. A treia zi spre seară, așeză coșul cu care a lucrat lângă celălalt, și a mers să spună starețului că a isprăvit ciudata sa ascultare.
Starețul i-a ieșit înainte și s-au îndreptat amândoi spre cele două coșuri.
- Înțelegi de ce ți-am dat canonul? întrebă starețul.
- Am înțeles doar că trebuie să dau ascultare. Asta are înțeles, atât, ripostă tânărul călugăr.
- Eu știu că ai făcut ascultare, răspunde calm starețul. Dar eu altceva am urmărit. Vezi, Sfinția Ta: aici sunt două coșuri, cum erau și acum trei zile, când ți-am dat canonul. Cu unul ai lucrat, cu unul nu. Sfinția Ta, nu vezi nicio deosebire între ele?
- Ba da. Unul e murdar, iar celălalt, cu care am cărat apă, e curat.
- Vezi? îi zise starețul. N-ai putut umple butoiul de apă cu el, fiindcă coșul n-a ținut apa. Dar cărând mereu apă cu el, coșul s-a curățit. Vezi ce frumos e? Așa e și cu mintea ta. Ți se pare că nu reține nimic, dar participând mereu la slujbele bisericii sufletul tău se curăță, se purifică.
Luminat, călugărul făcu metanie, ceru iertare și se întoarse în chilie. Când bătu clopotul de slujbă, fu cel dintâi care intră în biserică.