Sfântul Evanghelist Luca

Frați creștini,

În fiecare an pe data de 18 Octombrie, Bisericile Ortodoxă, Catolică și Anglicană îl prăznuiesc pe Sfântul Evanghelist Luca.

Una dintre cele mai mari confuzii pe care le fac creștinii, și uneori chiar clerul, este faptul că îl plasează pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca între cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos.

Deși apartenența cărții evangheliei ce îi poartă numele este controversată în anumite medii teologice, Sfântul Eusebiu de Cezareea confirmă ca incontestabilă autenticitatea Sfântului Luca drept autor al evangheliei canonice din Sfânta Scriptură. Pe lângă cartea evangheliei lui Luca, mai știm că Sfântul Luca este și autorul cărții „Faptele Apostolilor” din Noul Testament.

Contestabilitatea autorului evangheliei lui Luca vine în primul rând de la faptul că el nu a fost unul dintre cei 12 ucenici și apostoli ai Domnului. Aceștia au fost: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob, Iuda Tadeul (a nu se confunda cu Iscarioteanul), Simon Zelotul și Mathia, cel din urmă fiind ales că înlocuitor al lui Iuda Iscarioteanul care l-a vândut pe Hristos și care și-a pierdut nobila titulatură de Apostol al Domnului.

În al doilea rând vine de la faptul că Evanghelia lui Luca a fost publicată originar sub formă anonimă, cu autor necunoscut. Era un lucru împământenit între creștinii primelor veacuri de a publica diverse lucrări sub anonimat, datorită exercițiului smereniei. Tot din smerenie, găsim și în evanghelia lui Luca și mai ales în scrierile sfântului Pavel, texte cu referire la persoana a treia, însă în realitate era vorba chiar despre autor: „Cunosc un om în Hristos, care acum 14 ani, fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit până la al treilea cer...” - 2 Corinteni 12:2.

Ne întrebăm, totuși cine a fost Luca, autorul unei cărți de o importanță atât de majoră „Evanghelia lui Luca” sau a unei cârti atât de exactă și documentată precum „Faptele Apostolilor”?

Sfântul Luca s-a născut în Antiohia, metropolă urbană majoră a acelor vremuri, cu un sistem educațional ce îl putem plasa aproape umăr la umăr cu cel elenist din Atena. După educația primară din Antiohia, Luca merge în Atena unde studiază medicina, pictura și filosofia elenistă.

Aflând despre un oarecare învățător evreu din părțile Palestinei, merge să îl întâlnească și astfel rămâne uimit de înțelepciunea lui Iisus și de bunătatea ce izvora din cei ce îl înconjurau pe Acesta. Trăirea din jurul lui Hristos și învățătura Lui erau în contrast cu ceea ce el studiase și întâlnise în Atena sau Antiohia. Astfel se hotărăște să devină el însuși un ucenic al lui Hristos. Prin această hotărâre, nu trebuie să înțelegem că el a devenit unul dintre cei 12 apostoli. Când Luca cunoaște pe Hristos, locurile celor 12 Apostoli erau deja ocupate. Numărul de 12 apostoli era prestabilit de Domnul Iisus, fiind un număr sacru și reprezentând cele 12 semeții (triburi) ale lui Israel, poporul ales al Domnului. Acesta este și motivul pentru care Mathia a fost ales după Învierea Domnului, pentru a-l înlocui pe Iuda Iscarioteanul.

Cu toate acestea, Luca este primit în rândul celorlalți 70 de ucenici apropiați ai Domnului. El nu L-a mai părăsit pe Domnul până la Înviere și după Înviere devine nedespărțit de cei 12 apostoli și de Maica Domnului. După convertirea Sfântului Pavel, Luca devine cel mai apropiat și cel mai bun prieten și confident a lui Pavel, acesta menționându-l în diverse locuri din epistolele sale pauline.

Apropierea și respectul pentru Maica Domnului este reprezentat prin faptul că Luca o pictează prima dată pe Fecioara Maria cu pruncul în brațe, el având un talent în pictură dezvoltat în tinerețe în Atena. Cu acest portret al Maicii Domnului, merge în casa Sfântului Ioan evanghelistul care o luase în grijă pe Sfânta Fecioară și văzându-și autoportretul, Maica Domnului rostește „Harul celui ce s-a născut din mine și al meu, să se reverse peste toți cei ce vor cinsti acest tablou” - Eusebiu de Cezareea.

Acesta este momentul când în rândul creștinilor începe să se dezvolte cultul Sfintelor Icoane. Sfântul Luca a continuat după această încurajare și binecuvântare a Maicii Domnului și alte icoane, fiind recunoscut ca pionierul cultului Sfintelor Icoane.

Prietenia apropiată dintre Luca și Pavel se datorează și faptului că Pavel, după incidentul din drumul spre Damasc, rămâne nu doar cu o afecțiune a ochilor după vederea lui Hristos, ci pentru tot restul vieții sale a avut diverse „comorbidități” pentru a folosi un termen la modă zilele acestea. Luca, doctor fiind, era de mare ajutor pentru Pavel în nevoințele sale fizice, vizitându-l pe acesta tocmai la Roma unde era în închisoare. Sfântul Luca a fost martor la martirajul Sfinților Petru și Pavel la Roma, după care se întoarce în Grecia unde va și muri. O altă controversă a Sfântului Luca o reprezintă și mutarea din viața aceasta. Anumite scrieri vorbesc despre moartea lui ca martir în aceeași zi de martiraj a Sfântului Apostol Andrei, alte scrieri vorbesc despre o moarte naturală de bătrânețe la anul 84.

Cu speranța că am reușit să-l cunoaștem un pic mai bine pe Sfântul Evanghelist Luca, îl rog pe Dumnezeu să ne lumineze și mai mult mintea și inima noastră pentru a ne cunoaște și cinsti cum se cuvine sfinții. Amin.

A consemnat părintele George.