Povara fetiței
Pe o potecă abruptă și stâncoasă am întâlnit o fetiță care-și purta în spate frățiorul.
I-am spus:
– Fetițo, ce grea povară duci!
Ea m-a privit mirată și mi-a spus cu reproș în glas:
– Nu este o povară domnule, este fratele meu!
Am rămas uluit. Fetița cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecție de viață.
Și când durerile semenilor mei mă copleșesc și îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:
„Nu este povară, este fratele tău!”