Buna Vestire

„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face și Gavriil Harul îl bine vestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine.” - Tropar la Buna Vestire.

Frați Creștini, Hristos în mijlocul nostru!

Cu speranța că fiecare dintre dumneavoastră sunteți sănătoși și ocrotiți sub Acoperământul Maicii Domnului de această prăpăstioasă molimă ce s-a abătut asupra noastră, îndrăznesc din nou să vă aduc un mesaj de speranță și întărire sufletească.

Cu toții suntem bulversați de rapiditatea năucitoare cu care lucrurile s-au schimbat în jurul nostru, atât din perspectivă socială cât și din perspectivă spirituală. Găsim destul de dificil să clasificăm care din aceste două perspective ne tulbură mai mult: instabilitatea serviciilor noastre, care ne ajută să oferim cele necesare familiei, sau imposibilitatea de a participa în mod fizic la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie?!

Noi preoții cred că suntem cei mai calificați să răspundem la această dilemă interacționând mult mai mult cu enoriașii și observând nevoile fiecăruia. Pot spune că pentru creștinii practicanți, adică pentru creștinii cărora chiar le pasă de condiția sufletului în viața veșnică, este mult mai dureros faptul că Sfânta Biserică este închisă în această perioadă. Deși aceștia se îngrijorează și gândindu-se la stabilitatea serviciilor și la consecințele pe care le va avea această criză, amărăciunea cea mai mare vine atunci când ei știu că și Duminica aceasta vor fi văduviți de Sfânta Liturghie și de apropierea de Sfânta Împărtășanie în care își pun toată speranța.

Nu pot decât să-mi arăt optimismul că Dumnezeu nu va mai îngădui mult starea aceasta pentru fiii Săi și în viitorul cel mai apropiat ne vom reîntoarce în mijlocul Bisericii și vom iubi și aprecia și mai mult Locașul Domnului - Sfânta Biserică - și tot ceea ce se petrece în sânul Ei.

Astăzi, frați și surori în Domnul, am prăznuit ziua când oficial Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, aduce lumii întregi cea mai așteptată veste, aceea că Mesia, Fiul lui Dumnezeu, se va întrupa în lume din Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria.

Chiar primul vers din Troparul Bunei Vestiri ne umple de speranța de care avem cu toții atâta nevoie „Astăzi este începutul mântuirii noastre”. Acest text este unul universal al Bisericii Ortodoxe și autorul a vrut să scoată în evidență faptul că trebuie să exaltăm de bucurie căci iată noi, cei care am ajuns această zi când Mesia a fost anunțat că se va întrupa, suntem plini de speranța că orice s-ar întâmpla în această viață, la mutarea de aici ne așteaptă Mântuirea și Raiul pentru că Hristos vine în lume să ne răscumpere prin Sfânta Sa jertfă de pe Golgota. Dacă chiar și drepții Vechiului Testament gustau din amărăciunea Iadului, deoarece nimeni până la Hristos nu putea să-și mântuiască sufletul, iată că prin anunțarea venirii lui Hristos în lume, omul are această super oportunitate să moștenească viața cea veșnică, prin Botez și prin urmarea Evangheliei, fără a mai gusta din amărăciunea Iadului.

Cum să nu ne umplem și noi de speranță și nădejde știind că „Hristos este în mijlocul nostru” la propriu prin întruparea Sa în lume, cum să nu ne umplem de nădejde gândind la vasul cel ales din care Dumnezeu a rânduit să răsară Hristos, speranța tuturor? Cum să nu o chemăm în ajutor pe Maica Domnului care este pururea rugătoare pentru neamul omenesc, din care și Ea face parte? Cum să credem că Maica Domnului nu ne va salva pe fiecare din această năpastă în care ne aflăm zilele acestea? Dacă vom pierde și această speranță, unde să mai alergăm văzând că nici chiar cele mai performante sisteme medicale din civilizația vestului Europei nu mai pot face față acestui val ucigaș?

Cât de câștigați suntem noi creștinii că o avem pe Maica Domnului sprijin și ajutor în nevoi! În toată această stare de mulțumire de a o avea pe Maica Domnului ajutor în nevoi, parcă totuși ne domină un gust amar că nu toți creștinii o privesc pe Maica Domnului astfel. Mare pierdere, mare păcat! Femeia pe care Dumnezeu Tatăl a ales-o să-L nască pe Mesia, Femeia căruia Arhanghelul Gavriil i-a vorbit direct vestindu-i că Ea este cea aleasă, merită nu doar respectul nostru ci adâncă prețuire și venerație.

Tot astăzi dragii mei am avut bucuria de a sărbători împreună cu familia mea împlinirea celor opt ani de când și pe mine m-a chemat Dumnezeu să-L port pe Domnul Iisus prin lume prin propovăduirea Evangheliei și iconomia Sfintelor Taine. Astăzi am împlinit opt ani de la hirotonia mea întru Preot, nu spre vrednicia mea ci spre nevoința poporului însetat de cunoașterea lui Dumnezeu.

Știm cu toții că alegerea Maicii Domnului de a-L naște pe Hristos i-a adus multă tulburare, fiindu-i urmărit Preaiubitul Fiu încă de la naștere să fie omorât, însă bucuria celor 33 de ani petrecuți împreună cu Hristos și înlesnirea planului lui Dumnezeu de a mântui lumea prin El a făcut ca orice tulburare sau amărăciune suferită pentru El să fie transformată în bucurie.

La fel este și chemarea unui bărbat la treapta preoției. Fiecare este conștient că prin inima sa va trece o sabie știind lumea de astăzi în care trăim, însă bucuria că îl va ține pe Hristos în mână copleșește orice tulburare și amărăciune ce va veni din slujirea Domnului.

Din cei opt ani de pastorație, șapte s-au desfășurat în draga noastră parohie și în Biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena din Lilburn. Au fost șapte ani excepționali unde am întâlnit oameni extraordinar de devotați Bisericii. Știindu-mi novicia mea, Dumnezeu mi-a trimis lângă mine oameni ce m-au ajutat să cresc și să dobândesc experiența necesară conducerii unei astfel de biserici, pentru care sunt veșnic recunoscător. Au fost și săbii care au sfârtecat inima mea uneori? Cu siguranță da, însă am învățat de la Maica Domnului că nici Ea nu a fost scutită de astfel de trăiri.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru cei opt ani de pastorație și nădăjduiesc că a aflat în mine ceea ce și-a pus în plan atunci când m-a chemat la această mare responsabilitate. Nu uitați că izbânda sau eșecul unui Preot ține foarte mult de dumneavoastră!

A consemnat din carantină,

Părintele George Acsente.