Puterea rugăciunii
O fată îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas ușor că tatăl ei este foarte bolnav, mama ei a murit și că are și șase frați care trebuie hrăniți.
Băcanul a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însă în gând nevoile familiei sale, fata i-a mai spus:
- Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul răspunse parcă în silă:
- Poți face o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Fata a răspuns:
- Da, domnule.
- Bine, spuse băcanul, atunci fă-o, pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfă de aceeași greutate cu lista dumitale.
Fata, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în buzunar, scoase o bucățică de hârtie și scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
- Nu-mi vine să cred! spuse el mormăind.
Băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea așa:
„Iubite Doamne, Tu îmi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale”.
Tăcut și înmărmurit, băcanul îi dădu fetei alimentele. Fata îi mulțumi frumos și plecă din magazin.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.