Banul muncit

Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu și un fecior, care se numea Iliuță. Cât era ziua de mare, Iliuță nu știa altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuță și i-a zis:

- De mâine să mergi la lucru și să nu te întorci până nu ai să câștigi un galben.

A plecat Iliuță. S-a făcut că muncește un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.

- Iată, tată, banul muncit!

Părintele a luat banul și l-a aruncat în foc spunând:

- Acesta nu e ban câștigat de tine!

A plecat Iliuță. Era trist că își necăjise părinții. S-a apucat de muncă. Pe la sfârșitul lunii se întoarce acasă.

- Te uita, tată! zice Iliuță, și îi întinde un galben cu zimții noi. Tata îl cântărește în palmă și îl azvârle în foc.

- Nu, tată, începu să strige Iliuță, nu-l arunca! E galben muncit!

Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul. Se luminează fața tatălui.

- Vezi, Iliuță? Așa e banul muncit. Îl prețuiești cu adevărat!

“Viața este muncă și numai munca îi dă omului dreptul de a trăi: apa curgătoare dă viață, cea stătătoare devine otrăvitoare” (Sfântul Ioan Gură de Aur)