Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

„O răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare Gheorghe, întru necazuri și năpaste iute mijlocitorule și fierbinte ajutătorule, celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi această rugăciune, a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ștefan voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovenești, păzește-l pe el nevătămat în veacul acesta și în cel ce va să fie, prin rugăciunile noastre ale închinătorilor tăi, ca să te slăvim în veci, Amin.” - Rugăciunea Sfântului Ștefan cel Mare către Sfântul Gheorghe.

Frați creștini,

În buletinul săptămânii acesteia, una foarte bogată în program liturgic și alte activități din sânul bisericii noastre (Prăznuirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pomenirea morților, Sâmbăta Învierii lui Lazăr sau Marele Praznic al Floriilor), aleg să fac referire la Sfântul Gheorghe, chiar dacă Duminica Floriilor este o Sărbătoare Împărătească pentru că reprezintă Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim (doresc să las un pic de mister pentru a încuraja participarea dumneavoastră duminică la Sfânta Liturghie, o duminică unică în cursul unui an calendaristic și plină de activități sociale după Sfânta Liturghie - menționez doar concertul de Pricesne în premieră în ziua de Florii).

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a trăit în secolul al IV-lea fiind născut într-o familie de creștini devotați pe nume Gherontie și Polihronia, care la fel ca fiul lor Gheorghe au plătit cu prețul sângelui mucenicesc pentru credința lor în Iisus Hristos. Drama acestei familii creștine s-a tras de la faptul că au trăit în vremea celui mai crud împărat deținător al sceptrului Romei, Dioclețian păgânul, care mult se nevoia în slujirea idolilor păgâni și îi ura de moarte pe creștini.

Anul 303, probabil cel mai întunecat an din istoria creștinismului, este anul în care Dioclețian declanșează pe față prigoana împotriva creștinilor. Dacă până atunci îi prigonea mai în ascuns pe creștini, în 303 eliberează un edict în care nimeni dintre închinătorii lui Iisus nu mai era tolerat, bisericile (de fapt niște catacombe obscure) erau distruse și incendiate, episcopii și preoții întemnițați și uciși, iar cei ce erau bănuiți a fi creștini erau forțați să jertfească și să se închine idolilor păgâni.

Mare frământare a cuprins inima Sfântului Gheorghe, cel care a urmat tatălui său Gherontie, un conducător de oști în armata Armeniei, în cariera militară. Tânărul Gheorghe, care prin virtuți militare s-a distins ajungând ofițer în armata romană, s-a văzut nevoit să aleagă între confortul profesional militar și faima socială în care ajunsese, sau să asculte glasul evangheliei „Cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului se va rușina, când va veni întru Slava Sa” - Luca 9:26.

Credința impregnată de către părinți în inima voievodului Gheorghe îl determină să aleagă să mai trăiască foarte puțin aici pe pământ, dar să trăiască o viață veșnică alături de Iisus pe care L-a iubit și pe care L-a slujit.

Fiind interogat de Dioclețian despre „apucăturile” sale creștinești, acesta mărturisește că este Creștin și nu poate sluji idolilor trădând credința părinților lor. Mă gândesc cu câtă ușurință mulți dintre noi trădăm credința părinților noștri pentru lucruri mărunte și de nimic folositoare vieții acesteia, fără a ne fi amenințată integritatea noastră sau a familiei! Gheorghe, prin mărturisirea în fața împăratului Dioclețian precum că este creștin, practic își semnează singur condamnarea la moarte, conștient de cruzimea împăratului ce nu-l va servi nici măcar cu o moarte lipsită de chinuri. Din acest moment Sfântul Gheorghe acceptă benevol să pătimească chinuri groaznice din partea prigonitorilor ce aveau o plăcere deosebită de a tortura o figură așa de importantă, Gheorghe fiind ofițer în armata romană.

Văzând credința atât de puternică în Iisus Hristos, văzând răbdarea chinurilor suferite, văzând arătarea Îngerului lui Dumnezeu la roata de tortură și vindecarea acestuia ca și cum nu ar fi fost muncit de chinuri, mulți dintre cei prezenți au început să-L slăvească pe Dumnezeul lui Gheorghe. Însăși Împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian a crezut în Iisus Hristos și în Dumnezeul cel adevărat pe care-L slujea Sfântul Gheorghe. După toate muncile torționarilor, văzând că nici roata cu cuie, nici groapa cu var, nici pietrele grele așezate peste el nu îl ucid, Dioclețian poruncește în ziua de 23 Aprilie 303 să i se taie capul.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a rămas și va rămâne până la sfârșitul veacurilor unul dintre cei mai iubiți sfinți, mărturie stând numeroasele biserici creștine ce l-au luat ca ocrotitor. Nu există oraș care să nu aibă o Biserică închinată Sfântului Gheorghe.

Dovadă a iubirii de către creștini stau milioanele de oameni ce au primit numele Sfântului Gheorghe, numai în România avem peste un milion de creștini ce-i poartă numele.

Chiar dacă în cultura populară numele Sfântului Gheorghe este asociat eronat cu „plugarul”, referința este una sacră, Sfântul Gheorghe a arat brazdă adâncă în orgoliul și nebunia lui Dioclețian prin toate chinurile ce le-a îndurat pentru credință fără a se compromite cu minciunile idolești. Numele Sfântului Gheorghe este unul nobil, nume pe care Regele Angliei Richard Inimă de Leu îl alege ca ocrotitor al Casei Regale și al întregului Regat al Angliei în anul 1222, rămânând astfel până în zilele noastre. Prințul Philip, Duce de Edinburgh, fostul soț al reginei Elizabeth, a fost înmormântat acum câteva zile în cripta bisericii Sfântul Gheorghe a Castelului Windsor.

Pe lângă Regatul Unit, numeroase alte țări au ca ocrotitor pe Sfântul Gheorghe: Georgia, Armenia, Lituania, Serbia, Malta. Sfântul Gheorghe este și ocrotitorul Armatei Române, tradiție veche de la Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei.

Ștefan cel Mare a avut un respect deosebit pentru Sfântul Gheorghe, brodând deseori pe steagurile de luptă chipul voievodului viteaz Gheorghe. Rugăciunea brodată pe steagul liturgic al Sfântului Ștefan stă mărturie a respectului pe care îl arată Sfântului Gheorghe. Acest epitaf (steag liturgic) a fost descoperit în mănăstirea Zograful din Sfântul Munte Athos și se află astăzi în muzeul național al armatei din București.

Frați creștini,

Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, să ne ocrotească și să ne întărească în credință.

La Mulți Ani fericiți tuturor celor ce poartă numele Sfântului Gheorghe.

Părintele George Acsente.