Credința vine prin auzire și se desăvârșește prin împlinire

La un bătrân călugăr erau adunați mulți creștini. Toți erau foarte entuziasmați de frumoasele învățături pe care le auzeau de la dânsul. Bătrânul, văzând entuziasmul creștinilor pentru viața duhovnicească, le spuse:

- V-am învățat cum se tâlcuiește Biblia, v-am deslușit poruncile lui Dumnezeu iar înainte să plecați vreau să închei cu o pildă:

„Se spune într-o carte veche că un creștin, după o viață frumoasă trăită în Biserică, a plecat la Domnul. Acolo a fost întâmpinat de îngerul păzitor care l-a condus la Rai. Vizitând Raiul, era foarte încântat de frumusețile de acolo și cum petrec creștinii mântuiți, veșnicia! La sfârșitul călătoriei, văzând pe-o parte un munte mare de urechi, l-a întrebat pe înger:

- Ce înseamnă sfinte înger muntele imens de urechi?

- Acestea sunt urechile creștinilor care au ascultat cu multă bucurie și entuziasm Cuvântul lui Dumnezeu, sfaturile bisericii, pravila bisericească, dar nu le-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată s-au mântuit și au ajuns în Rai, dar stăpânii urechilor sunt în focul iadului! a răspuns îngerul.”

Numai auzirea învățăturilor duhovnicești nu mântuiește.

Cele ce omul a auzit trebuie să pătrundă în inimă, să le primească și să le păstreze să aducă roadă căci altfel le fură satana. Nu auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui.

V-am spus la urmă pilda aceasta ca nu cumva toată osteneala mea și a voastră să fie zadarnică.

Biblia, învățătura de credință, pravila bisericească, canoanele, slujbele și toate celelalte rânduite de biserică sunt mijloace prin care noi trebuie să devenim bine plăcuți lui Dumnezeu prin mărturisire, cuvânt și faptă.