"Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă" - Matei 6:33

Frați Creștini,

Lectura săptămânii acesteia și povățuirea vieții noastre creștine o găsim, cum v-am spus și duminică, în cuvântul de învățătură la Evanghelistul Matei în capitolul 6.

Personal, am găsit această pagină a Sfintei Scripturi că un adevărat tratat de filosofie a acestei vieții. Citind-o, găsim aici învățături profunde despre sensul vieții noastre, despre ce trebuie să facem pentru a duce o viață fericită aici pe pământ și a o câștiga, prin faptele credinței, pe cea veșnică. Învățăm cum trebuie să postim, cum trebuie să facem milostenie și cum să ne rugăm. Aici găsim de fapt inclusă de către evanghelistul Matei și rugăciunea de căpătâi pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos și anume rugăciunea „Tatăl nostru”. Găsim aici un sfat extrem de folositor și anume Domnul Iisus ne îndeamnă să rostim zilnic această rugăciune către Dumnezeu Tatăl. Ne învață că nu trebuie să ne pierdem în rugăciuni lungi și fără esență, însă să nu ne lipsească această rugăciune către Tatăl nostru.

Mai presus de orice, în capitolul 6 de la Evanghelia Sfântului Matei învățăm despre GRIJILE VIEȚII.

Este firesc ca orice om cu o gândire sănătoasă să-și facă griji existențiale, să aibă gânduri îngrijorătoare, să se gândească dacă are ce mânca el sau familia lui sau dacă are cu ce-și plăti rata la bancă, școala copilului sau utilitățile casei. Nimic nu este greșit din această perspectivă, însă atunci când aceste griji te copleșesc complet, devin o obsesie și toată energia ta este canalizată către a soluționa aceste probleme de altfel firești, această stare reprezintă o mare problemă sufletească.

Omul după cădere a fost sortit de Dumnezeu către o viață de chin și strădanie. Bărbatului i-a spus că prin sudoarea frunții își va câștiga existența el și familia lui, femeii i s-a spus că va gusta din durere, sentiment străin ființei umane până la cădere. Din momentul căderii iată că viața omului se schimbă și devine una mai complicată, o viață ce necesită mai multă implicare, pentru care omul trebuie să depună un efort minimal. Am putea spune că acea stare de singurătate și curiozitate ce l-a îndemnat pe om la neascultare și mai apoi spre păcat, stare ce o avea înainte de cădere, urma să fie complementată printr-un remediu al istovirii trupești. Facere 3:19 - învățătură întărită mai târziu și de către Sfinții Părinți isihaști care găseau extrem de eficientă oboseala fizică împotriva combaterii patimilor omului.

Sfânta Scriptură ne învață diferența între a ne îngriji și a ne face griji. A ne îngriji, învățăm din cartea Facerii, avem datoria de a ne strădui și lupta pentru existența noastră, omul nu mai este hrănit sub forma paradisiacă a pre-căderii, nici măcar în chip miraculos cum s-a întâmplat cu poporul Iudeu în căutarea tărâmului făgăduinței. Omul a fost sortit unei mâncări și unei băuturi consumabile, adică ce necesita realimentare. Mai târziu Hristos ne spune că cel ce va mânca Trupul său și va bea Sângele său nu va mai flămânzi în veci, ci va avea viață veșnică. Aceasta este îngrijirea la care suntem chemați de Sfânta Scriptură, o perpetuă și constantă stăruință în a dobândi cele necesare trupului.

Spre deosebire de îngrijire, Hristos ne spune clar să nu rămânem copleșiți și pururi îngândurați de supraviețuirea noastră căci cel ce hrănește crinii câmpului se va îngriji și de cele necesare ale noastre. Nicidecum nu se contrazic cele două versete scripturistice. În Facere citim că trebuie să ne zbatem ca rezultat al căderii în păcat, însă evanghelistul Matei în capitolul 6 ne confirmă și ne reamintește că avem în Cer un Părinte ce veghează la existența noastră. La fel că orice tată, și Tatăl ceresc veghează cu atenție și curiozitate la faptele noastre de aici de pe pământ, și Tatăl Ceresc se așteaptă de la noi să fim competitivi în faptele cele bune, ne trimite mesaje ca orice părinte și aceste mesaje le ascultăm în fiecare Duminică în textele sfintelor Evanghelii.

Sper că am sărbătorit cu toții Father's Day. Iată noi spunem mereu că Duminica este „Ziua Domnului” pe care trebuie să o cinstim. Să ne aducem aminte că în fiecare Duminică este un Father's Day când Tatăl Ceresc așteaptă de la noi complimentul rugăciunii noastre.

În veci să rămânem niște fii ai ascultării de Tatăl Ceresc. Chiar dacă am avut sau vom avea și momente de răzvrătire, să ne aducem aminte cu câtă reverență a fost primit fiul cel risipitor de către tatăl său, să ne aducem aminte cum stătea acel tată și privea în zare așteptând întoarcerea fiului cel risipitor.

Oriunde ne vom afla, în orice stare sufletească am fi, să nu ne lăsăm atrași în mreaja disperării grijilor lumești. Cel ce adapă crinii câmpului se va îngriji și de noi și nu ne va lăsa în abisul pierzaniei.

Vă doresc în continuare un Post al Sfinților Apostoli cu folos și cu liniște în suflet.

Happy Father's Day.

Părintele George Acsente.