Icoana

Într-o zi, casa unui credincios fu călcată de hoți dar, ciudat, hoțul nu luă nimic. Toată casa fusese răsturnată pe dos - hoțul ar fi putut lua bani și alte obiecte - și cu toate acestea, nu luase nimic. Și doar ar fi putut lucra în voie întrucât nu era nimeni acasă.

Credinciosul își zise „M-a păzit Dumnezeu” și și-a căutat de treabă.

După o bucată de vreme el primi o scrisoare de la un străin, care zicea așa:

„Eu sunt acela care am vrut să jefuiesc casa dumitale. Am căutat peste tot, am spart sertarele și am răvășit toată casa. Eram gata să iau cu mine lucruri și bani, când am dat cu ochii de icoană. Atunci, s-a petrecut ceva cu mine. Mi-am adus aminte cum în copilărie mă ducea mama la icoană și mă punea să mă închin. Și n-am mai putut să fur. Am fugit rușinat și de atunci, răscumpăr necontenit. Te rog și pe domnia ta să mă ierți.”

Credinciosul a zis nevestei sale:

- „Vezi ce putere au amintirile religioase din copilărie - și ce tainică tărie poartă cu ele icoanele?!”

Și amândoi au mulțumit lui Dumnezeu pentru toate.