Cerșetorii

Doi cerșetori orbi trăiau în bună prietenie, hotărâți să se sprijine unul pe altul în viață și găsindu-și în această prietenie, bucuria vieții lor. Nimeni și nimic nu le putea schimba vreodată prietenia lor adevărata. Nici chiar diavolul nu izbutise și era trist.

Văzându-i o babă tristețea diavolului, i-a zis:

- Ce-mi dai Satana, să-i fac eu pe acești fericiți să se certe?

La această afacere, diavolul oferi babei o pereche de cizme noi. Și baba intră în acțiune.

- Vai vouă, sărmanilor, lipsiților. Ce milă mi-e de voi! Iată, vă dau un ban de aur. Să-l împărțiți între voi și vă veți îmbogăți.

Zicând acestea, baba plecă.

- Un galben! Zise unul dintre orbi. Nimeni nu ne-a dat vreodată așa ceva. Ce doamnă milostivă! Păstrează-l bine, prietene!

- Cum adică să-l păstrez? Ție ți l-a dat, tu să-l păstrezi. Ori vrei să mă înșeli și să trădezi vechea noastră prietenie.

- Mie nu mi-a dat nimic. Ție ți-a dat galbenul. Și acum o iei înainte cu acuzația. Să-ți fie rușine!

Și mânioși strașnic, se luară la bătaie. De fapt, baba nu le-a dat nici un ban făcându-i prin iluzia banului să-și piardă liniștea și prietenia lor.

Și mergând baba la diavol să-și ia plata, acesta îi zise:

- Stai acolo, babo, cine știe ce ești în stare să-mi faci și mie.