"Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor"

„Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii”

Hristos s-a înălțat.

Frați Creștini,

În cea de-a șasea săptămână după Învierea Domnului prăznuim Înălțarea Sa la ceruri, ceea ce se mai cheamă, în terminologia populară, „Ispasul”.

Timp de 40 de zile, Mântuitorul Iisus Hristos îi asigură pe Sfinții Apostoli și ucenici de Învierea Sa din morți, prin diverse arătări începând cu arătarea către femeile mironosițe, apoi apostolilor din Ierusalim fără Toma, mai apoi împreună cu Toma, continuând cu arătarea către Luca și Cleopa spre Emaus. Se mai arată la Marea Tiberiadei, în muntele din Galileea, muntele Fericirilor și încheie cu ultima arătare din muntele Eleonului unde îi binecuvântează pe Sfinții Apostoli și le făgăduiește trimiterea Duhului Sfânt de la Tatăl, ca mai apoi să se înalțe la ceruri, în Slava Tatălui, învăluit într-un nor.

Vă vorbeam în cuvântul de învățătură din duminica trecută despre simplitatea și mediocritatea din care proveneau Sfinții Apostoli, vorbeam despre naivitatea întrebărilor adresate Domnului, dând exemplu întrebarea de la vindecarea orbului din naștere „cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb” - Ioan 9:2. Observăm limpede gândirea contorsionată, cum putea orbul să păcătuiască înainte de a se naște pentru a se naște orb? Totuși, înainte de Înălțarea Domnului la cer, mintea apostolilor este luminată și ochii lor sufletești au fost deschiși pentru a-L cunoaște în toată plenitudinea. În mod special, în drum spre muntele Eleon unde urma să se înalțe la cer, Hristos le vorbește astfel: „acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine, în legea lui Moise, în prooroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile" - Luca 24:44.

Acesta este momentul când fiecare apostol înțelege exact menirea venirii Domnului în lume, este momentul când nu mai tânjesc după o împărăție aici pe pământ ci înțeleg că lor li se pregătește moștenire Împărăția Cerurilor. Rămân pașnici, „mângâiați”, așa cum cântăm în troparul Înălțării Domnului, în proximitatea Ierusalimului, așteptând venirea Duhului Sfânt ce se va pogorî peste ei după încă zece zile.

Cu mințile „deschise” și umbriți de Duhul Sfânt ce se va pogorî peste ei, Sfinții Apostoli trec într-o altă dimensiune a existenței lor, devenind rodnici și neînfricați lucrători în ogorul Domnului.

La Înălțarea Domnului, cu siguranță inimile apostolilor erau îndurerate văzând pe Învățătorul îndepărtându-se de la ei învăluit în nor, însă sfatul Domnului de a nu merge prea departe de Ierusalim, căci „Mângâietorul” Duhul Sfânt nu va întârzia să vină asupra lor, le dă speranță că nu vor fi singuri, nu vor fi părăsiți. Duhul Sfânt va fi cel ce îi va ocroti și îi va scoate din orice încurcătură a propovăduirii. Din oamenii simpli adunați de pe malul Mării Galileei, ei devin Apostoli plini de Duh Sfânt, împuterniciți de a propovădui, de a lega și dezlega ce se întâmpla în poporul lui Dumnezeu.

Prin continuitatea apostolică, și noi cei de astăzi suntem purtători ai aceluiași Duh și Har ce s-a pogorât la Cinzecime. Prin hirotonie, și noi slujitorii de astăzi și generațiile viitoare de slujitori avem aceeași putere de a lega și dezlega ce se întâmplă în poporul lui Dumnezeu.

Frați creștini,

Acum, la praznicul Înălțării Domnului, îl rugăm pe Dumnezeu să ne mângâie și nouă inimile pentru a nu ne întrista de părăsirea Domnului, ci a ne umple de bucuria Duhului Sfânt ce nu ar fi fost cu putință să vină în întâmpinarea noastră fără înălțarea Domnului la cer.

Hristos s-a Înălțat.
Părintele George.