Când se isprăvește, abia începe

Doi oameni tăiau lemne în pădure. Doborând un copac, unul dintre cei doi oameni, care se găsea a fi un om fără credință, zise:

- "Iată, așa e și cu viața noastră... Trăim, ne zbatem și la urmă vine moartea și ne doboară ca pe bușteanul acesta, și nimic nu s-alege de noi."

Celălalt om, care era un credincios, îi răspunse:

- "Nu-i așa, prietene. Abia după ce-am doborât acest buștean, vom putea să vedem dacă e bun de clădit sau e scorburos și bun numai de aruncat la foc. Așa e și cu noi. Abia după ce murim, vede bunul Dumnezeu ce trebuie să facă cu noi: să ne așeze de-a dreapta lui, întru viața cea veșnică, sau să ne arunce în focul cel nestins."

Tovarășul său căzu pe gânduri și peste puțină vreme se întoarse și el Ia credință.